close_icon
#Analize / Thomas Briot

Arta oratorică a lui Trump, sau cum să cucerești Casa Albă cu 280 de caractere

Victoria lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din 2016 a fost o surpriză generală. Cum a putut un candidat-surpriză așa de clivant și de polemic să câștige alegerile?

Această întrebare a lansat o dezbatere care încă astăzi nu s-a sfârșit. Iar această analiză nu are ambiția să încheie această dezbatere. Totodată, modul de exprimare și retorica folosite de Trump merită mai multă atenție, și nu trebuie discreditate fără a fi decriptate. În spatele unei retorici în aparență grosolană și extravagantă se ascunde o strategie care a contribuit la victoria actualului președinte al Americii.

Propoziții scurte și explozive: comunicare à la Trump

După ce Donald Trump și-a anunțat candidatura la alegeri, mulți au fost surprinși, dacă nu șocați de propozițiile lui scurte și agresive și de argumentarea lui haotică. Ideile pe care le comunică sunt simpliste, și într-un final, nu sunt decât secundare.

 

 

«We’re going to win so much that you’re going to be sick and tired. You’re going to say, ‘Please, please, Mr. President, we’re sick and tired of winning. Please let us have at least one loss. It’s no longer exciting to win.’ And I’m going to say, ‘No way, we’re going to keep winning, and I don’t care if you like it or not.»

Stilul lingvistic folosit de Trump nu este deloc neinteresant. Sunt fraze scurte, într-o engleză foarte simplă, populară, uneori chiar vulgară. Propozițiile lui sunt deseori dezarticulate, și nu este mereu clar la ce vrea să ajungă.

Acest stil cu un ritm foarte intens atrage atenția publicului, iar dezarticularea ideilor lui îl forțează să asculte cu și mai mare atenție pentru a-l înțelege. Prin acest stil, el a creat o ruptură cu toate regulile de politețe din politica americană, și a îngropat dezbaterea de idei cinci metri sub pământ.

Cu toate acestea, metoda lui Trump a fost până acum una de succes, care a permis victoria lui în 2016. Cumva, ea este perfect adaptată societății de astăzi: fraze-bombă foarte scurte, ideale pentru rețele sociale tip Twitter și pentru burtierele televiziunilor. Experiența lui în emisiunea de tele-realitate The Apprentice, prin care și-a făcut apariția față de marele public, este și ea un factor important pentru a explica acest stil: cunoscând bine industria mass-media și show-business, el a știut să o exploateze la maximum pentru a-și crește popularitatea.

the apprentice

Sursă foto: Getty Images

 

Puțin după ce a anunțat că urma să se prezinte la alegeri, Trump a primit extrem de multă publicitate negativă, fiind deseori prezentat ca un candidat-glumă. Dar această publicitate negativă a rămas totuși o publicitate utilă, pe care el a știut să o exploateze : numele Trump a cucerit toate platourile TV. Într-o anumită măsură, se poate spune că o bună parte din campania lui din 2016 a fost făcută tocmai de către contra-candidații lui.

Deși metodele retorice ale lui Trump au provocat un cutremur în politica americană, el folosește unele strategii care au fost definite și folosite de mii de ani.

Trump: discipol al lui Aristotel (?)

Aristotel scria că trei elemente principale sunt necesare pentru a transmite un mesaj convingător: folosirea logos-ului, adică a unor argumente logice și detaliate; credibilitatea oratorului; iar abilitatea lui de a suscita emoțiile publicului.

Până și Aristotel în vremea lui recunoștea că logos-ul nu era cea mai importantă parte, deoarece explicațiile lungi și detaliate, oricât de corecte ar fi, erau obositoare și că o bună parte a oamenilor nu avea capacitatea de a le înțelege.

SUA

Sursă foto: Reuters

Trump este cunoscut pentru folosirea unor informații eronate sau false, și pentru generalizările lui grosolane, iar trebuie constatat că o parte non-neglijabilă a electoratului lui nu este prea receptiv logos-ului. El excelează în celelalte două elemente descrise de Aristotel: capacitatea lui de a apărea precum un leader cu credibilitate și suscitarea și folosirea emoțiilor publicului.

Trump: un lider credibil (pentru electoratul lui)

Tot Aristotel definea credibilitatea unui orator prin capacitatea lui de a apărea ca un om care împărtășește valorile și aspirațiile publicului, și care înțelege și amplifică valorile culturale ale acestuia. Când Trump declară că schimbarea climatică este o păcăleală inventată de chinezi, susținerea pe care o obține de la publicul lui nu are nimic de a face (în mod evident) cu veridicitatea acestei declarații.

twitter

Declarații de acest gen îi conferă credibilitate în rândurile electoratului său, deoarece el înțelege doleanțele și nemulțumirile publicului și reușește să le canalizeze și să amplifice aceste nemulțumiri.

Dincolo de fapte și de logică: emoție peste adevăr?

Donald Trump este patetic – nu în sensul actual al cuvântului, ci în sensul arhaic, derivat de la pathos, referitor la emoții. Aristotel scria că «ascultătorul mereu va simți simpatie pentru cel care transmite emoții, chiar dacă el nu spune de fapt nimic». Trump se încadrează exact în acest citat: ideile exprimate de el sunt reduse la un strict minimum de complexitate: „Democrații sunt răi”;  „China este rea”; „O să câștigăm enorm de mult”; „Avem o administrație grozavă” etc. Aceste idei nu au importanță în sine, dar sunt un suport pentru a suscita emoțiile pozitive sau negative ale publicului.

Retorica lui Trump este bazată pe o răzbunare împotriva establishment-ului care îi fură pe Americani, împotriva Fake news media care îi minte. Apelul la emoțiile negative ale publicului îi permite lui Trump să canalizeze aceste emoții, și să le redirecționeze împotriva oponenților lui.

Trump nu caută niciun echilibru în retorica lui, ci duce totul la un paroxism. Când mulți politicieni încearcă să adopte poziții mai moderate pentru a atrage un număr cât mai important de noi alegători, Trump are o strategie complet opusă. El se adresează unei baze electorale clar definite, și nu caută să convingă pe altcineva în afara acestui grup. Acest lucru îi permite să adopte poziții uneori extreme, care îi asigură o conexiune și mai puternică cu susținătorii lui. Trump este așadar total adaptat lumii post-adevărului.

Această strategie are ca rezultat dezbinarea populației americane, cu susținători pro-Trump fanatici dintr-o parte și o opoziție uneori isterică din cealaltă parte. Această strategie i-a asigurat succesul din 2016, însă rămâne de văzut dacă aceasta poate funcționa pe termen lung, mai ales într-un context în care retorica lui Trump alimentează tensiunile rasiale și politice.

 

Sursă foto: Monica Akhtar, Meg Kelly/The Washington Post

 

 

 

 

 

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și