Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Analize / Alexandru Văleanu

Armenia și Georgia în impas democratic

audio-armenia-si-georgia-in-impas-democraticApăsați pe butonul Play pentru a asculta acest articol.

Armenia și Georgia fac parte din Caucazul de Sud, o regiune ce întotdeauna a fost extrem de fragilă și instabilă. Ultimele evoluții din cele două țări indică o posibilă neputință a acestora de a  ajunge state întru-totul democratice și cu aspirații euro-atlantice.

Aceste state au avut o istorie contemporană extraordinar de tumultoasă. Războaie civile, conflicte înghețate, revoluții colorate, intervenții militare externe și influența imparabilă a Rusiei sunt doar o parte dintre realitățile sud caucaziene.

Totuși, în pofida acestor traume naționale, atât Georgia, cât și Armenia păreau până acum a fi dominate de o dorință puternică de democratizare. Mai mult, în Georgia, aspirațiile vestice și euro-atlantice se află deocamdată la baza discursului politic, în condițiile în care 80% din populație susține aderarea Georgiei la UE, respectiv 74% la NATO.

Se prea poate ca și în Armenia să existe aspirații asemănătoare, însă, în acest caz, dependența față de Rusia își spune cuvântul. Fără susținerea economică și, în mod special, militară a gigantului estic, supraviețuirea Armeniei este în pericol, având în vedere disputa cu Azerbaidjan.

Armenia

În toamna lui 2020, Armenia a pierdut un război crâncen cu Azerbaidjan, o țară mult mai bine pregătită din punct de vedere militar. Acest conflict s-a soldat cu moartea a peste 3.500 de soldați armeni și s-a încheiat cu un acord intermediat de Putin ce stipulează retragerea în întregime a forțelor armene din Nagorno-Karabah.

Din perspectiva populației armene, semnarea acestui acord de către premierul Nikol Pashinyan este o trădare a „binelui comun armean”. Ulterior acordului, capitala Armeniei, Erevan, a fost zguduită de proteste violente, în cadrul cărora manifestanții au pătruns în clădiri guvernamentale, distrugând chiar și biroul șefului Guvernului. Sentimentele anti-Pashinyan ale populației se mențin și în prezent.

armenia

Sursă foto: Atalayar

 

În urmă cu câteva săptămâni, Onik Gasparyan, șeful Statului Major al forțelor armate, a cerut demiterea guvernului Pashinyan, acuzând că vina pierderii războiului o poartă acesta. Drept răspuns, primul ministru a declarat că îl va demite pe Gasparyan, susținând că are loc o tentativă de lovitură de stat din partea armatei. La scurt timp, Pashinyan și-a retras acuzația referitoare la un posibil coup d’état, precizând că „declarația referitoare la amenințarea unei lovituri de stat a fost emoțională”.

Încă de la semnarea acordului, Opoziția a cerut demisia premierului, iar populația Erevanului a continuat să fie divizată și să protesteze aproape săptămânal pro sau contra liderului Guvernului.

Drept răspuns la cererile de demisie, Pashinyan a declarat că este pregătit pentru alegeri anticipate și că partidul de guvernământ va vota pentru declanșarea lor, dacă Opoziția este de acord. Este puțin probabil ca aceste evoluții să înghețe, cel mai probabil fiind ca în săptămânile sau lunile viitoare să aibă loc evenimente relevante pentru statul din Caucazul de Sud.

Georgia

Tensiunile politice au început în luna octombrie a anului trecut când partidul Georgian Dream a câștigat detașat alegerile parlamentare cu 48.15%. În urma victoriei, grupările din Opoziție, conduse de The United National Movement, fondat de fostul președinte, Mihail Saakashvili, au refuzat să preia mandatele parlamentare, acuzând partidul majoritar că ar fi trucat alegerile pentru a-și consolida controlul total asupra instituțiilor de stat.

Însă, raportul OSCE a concluzionat că, per total, alegerile au fost corecte și că drepturile fundamentale au fost respectate, dar a formulat „acuzații omniprezente de presiune asupra alegătorilor și estomparea liniei dintre partidul de la guvernare și stat”.

Cu câteva săptămâni în urmă, premierul Giorgi Gakharia și-a dat demisia, invocând faptul că nu este de acord cu planul Guvernului de arestare a liderului Opoziției, Nika Melia. Liderul partidului The United National Movement, Nika Melia, este acuzat de organizare de violențe în masă în timpul protestelor anti-guvernamentale din 2019. Acesta a declarat că acuzele aduse împotriva sa sunt motivate politic.

georgia

Sursă foto: ABC News

 

În urma demisiei lui Gakharia, Ministerul de Interne a decis amânarea temporară de punere în aplicare a mandatului de arest. Cu toate acestea, la mai puțin de 24 de ore de la numirea lui Irakli Garibashvili pentru poziția de prim ministru, sediul partidului de Opoziție a fost luat cu asalt de forțele georgiene de ordine și Melia a fost arestat și băgat într-un SUV negru, în timp ce camere ale televiziunilor georgiene filmau momentul (video-ul poate fi văzut aici).

Acțiunile coaliției de la putere au fost criticate cu vehemență de comunitatea internațională și sunt văzute ca un regres al Georgiei considerată, până la aceste evoluții îngrijorătoare, drept liderul democratic al Caucazului de Sud și un potențial candidat pentru extinderea euro-atlantică în regiune.

În mod indubitabil, această îndepărtare ideologică de valorile occidentale mulțumește conducerea de la Kremlin ce caută activ reintroducerea Georgiei în sfera sa de influență.

Remarci finale

Derapajele democratice din Georgia și conflictele interne din Armenia slăbesc cele două țări atât în plan intern, cât și internațional, fiind cunoscut faptul că țările instabile, precum au arătat ultimii 30 de ani, sunt terenul de joacă preferat al Federației Ruse. Din păcate pentru aceste state, independența totală sau cel puțin parțială față de Kremlin nu poate fi dobândită fără o apropiere de instituțiile euro-atlantice.

democratie

Sursă foto: Financial Times

 

În schimb, evoluțiile din ultimele luni pot indica faptul că țările sud caucaziene, în mod special Georgia,  se zbat încă pentru a deveni state liberale, trecutul sovietic și traumele de după anii ‘90 fiind greu de uitat sau de ignorat. Devine din ce în ce mai clar că aceste realități post-comuniste încă mai au un cuvânt foarte important de spus în demersul democratic sau mai puțin democratic al celor două țări.

Totuși, nimic nu este bătut în cuie. Eppur si muove.

Analize pe aceeași temă: Conflicte înghețate – ce sunt și ce înseamnă și Nagorno-Karabakh: adevărații câștigători.

Sursă foto: Caucasus Edition

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și