close_icon
#Analize / Mălina Mîndruțescu

A schimbat pandemia firea umană?

Pentru mulți dintre noi, 2021 este un an cu mult potențial de speranță: speranța că vom trece peste această pandemie, că vom reveni la normal, că nu vom mai fi nevoiți să ne punem întrebări și să ne facem griji de fiecare dată când ieșim din casă.

Însă, această revenire la normal vine cu un mare asterix. În ultimele 10 luni am fost forțați să trăim într-un context cu totul diferit și străin de ce eram familiarizați și obișnuiți. Pandemia se va sfârși. Poate nu în următorul an, dar curând. Va rămâne însă acest comportament pandemic cu noi?

Nu suntem la prima pandemie, nici la ultima

Cu fiecare dezastru, pandemie sau eveniment major care a avut o influență semnificativă asupra omenirii, mecanismele și normele sociale s-au schimbat. La sfârșitul secolului 19 nu era anormal ca oamenii să împartă același bol de băut. Apoi a venit o epidemie de tuberculoză și aceste comportamente sociale s-au schimbat – chiar dacă unele au fost temporare, altele s-au sedimentat în colectivul psihologic al oamenilor.

Înainte că pandemia de Covid-19 să ia amploare anul trecut, o mare parte dintre noi împărțeam un set de norme sociale comune privind igiena, care deși nu erau conștientizate – erau agreate la nivel social: fiecare cu periuța lui de dinți, nu bem din același pahar sau sticlă după cineva, ne spălăm pe mâini când intrăm în casă, nu ne îmbrățișăm cu cineva răcit și așa mai departe.

sanatate mintala

Sursă foto: Bloomberg

 

Toate aceste cutume sunt rezultatul unui proces de învățare și de autoconservare a firii umane care a avut loc de-a lungul istoriei. Normele de igienă din 1800 ni s-ar părea astăzi probabil barbare. Însă, dacă ne-am teleporta în prezent cu mintea și obiceiurile sociale de dinainte de pandemie probabil nu am putea respecta aceste noi reguli. De ce? Pentru că nu am fi avut această perioadă de tranziție de 10 luni, în care o lume întreagă a învățat să navigheze și să conviețuiască în timp real cu un virus care a generat o criză sanitară, economică și a ucis mai bine de 1.87 milioane de oameni.

Așadar, cu ce vom rămâne după această pandemie?

Înainte de pandemie exista o reticență cu privire la purtatul măștilor. Probabil am văzut cu toții poze din China unde cetățenii purtau măști pe stradă din cauza poluării și ni s-a părut bizar. După această pandemie mai mult ca sigur ni s-au schimbat așteptările sociale privind purtatul măștilor. De asemenea am dezvoltat și un reflex mult mai mare de a ezita să ne atingem fața.

Însă, este important să facem o diferența între obiceiuri sociale care vor dispărea și acelea care sunt îndeajuns de rezistente încât să existe și după ce pandemia va trece. Anthony Fauci, epidemiologul implicat în gestionarea pandemiei în Statele Unite, a explicat cum, dacă el ar putea alege un reflex social pe care să-l excludă pentru a limita contaminarea cu virusul, acela ar fi strângerea de mână. Însă este puțin probabil ca acest obicei să dispară prea curând, pentru ca este mult prea adânc sedimentat în obiceiurile noastre de a saluta oamenii.

Sursă foto: Nature

 

Un studiu comportamental al Universității din California de Sud a arătat că din 2000 de americani, 86% se spală mai des pe mâini din cauza virusului. Mai bine din două treimi dintre aceștia și-au luat măsuri de distanțare socială, au evitat locuri aglomerate, au lucrat de acasă și și-au făcut provizii de mâncare și apă. Ca urmare a acestor măsuri oamenii au început să manifeste și reacții mai subtile, cum ar fi stres sau dezgust când privesc oameni care își ating fața, chiar și când aceștia se află la televizor.

Pandemia ne schimbă

Un eveniment-mamut, precum actuala pandemie prin care trecem, este menit să fie o probă de încercare. Frank Snowden este profesor de istorie a pandemiilor la Universitatea Yale și explică cum „în spațiul public există această discuție despre reîntoarcerea la normal, despre care eu cred că nu va veni”. Snowden continuă, spunând că toate pandemiile au afectat societățile, profitând de vulnerabilitățile pe care oamenii și le-au creat prin relațiile lor cu alți oameni, cu spațiul înconjurător și cu mediul în care trăiesc. El este de părere că după această pandemie va mai urma încă o criză: a sănătății mintale.

Nivelul de incertitudine generat de pandemie pe toate palierele – personal, profesional, fizic, relațional, social, psihic etc. –  și creșterea nivelului de stres, poate afecta sistemul imunitar și ne poate face mai vulnerabili la amenințări și mai puțin receptivi la reușite. Aoife O’Donovan este profesor asociat de psihiatrie la Institutul de Neuroștiință UCSF Weill din California și se specializează pe traumă. Aceasta spune că pandemia ne forțează sistemul imunitar să reacționeze chiar și când auzim pe cineva că tușește sau că vedem pe cineva străin venind în direcția noastră.

Din păcate nu există un nou normal, ci doar o evoluție a unui sentiment de continuă înstrăinare. Philippa Perry este psihoterapeut și spune că această perioadă de încercare în care ne aflăm ne dezumanizează și ne transformă în niște non-oameni. „Oameni fără fețe (cu măști) și dezinfectantul la purtător ca și un strat adițional de protecție”, mai spune Perry.

Sursă foto: Forbes

 

De asemenea, pierderile culturale sunt extrem de relevante pentru o bună funcționare a unei societăți sănătoase. Lipsa festivalurilor, concertelor, teatrelor, evenimentelor ne fac mai triști, mai puțin entuziasmați de a începe o nouă zi și poate duce chiar și la erodarea sinelui, spune Eric Clarke – profesor în psihologia muzicii la Universitatea Oxford.

Pandemia a fost o experiență colectivă pe care o trăim și simțim cu toții, până la un moment dat. La începutul crizei sanitare eram încurajați de momentele muzicale de la balcoanele Italiei sau din New York, însă pandemia ne-a arăt o fațetă sumbră a inechității: din cauza inegalității socio-economice oamenii experimentează în mod diferit această pandemie.

Cu atât mai mult, pandemia a forțat o accelerare a unei identități individualiste, aproape depersonificată. Acest individualism nu se regăsește doar în viețile noastre de zi cu zi, ci și la nivel politic. În contextul pandemiei, Donald Trump a anunțat că Statele Unite se va retrage din Organizația Mondială a Sănătății (OMS), descriind Covid-19 drept „virusul chinez” sau „virusul din Wuhan”. Incidentele de rasism împotriva comunității asiatice s-au înregistrat și în Marea Britanie sau Germania.

O’Donovan este de părere că după această criză pandemică va urma un val de incidențe de oameni cu simptome post-traumatice. Între 20% și 30% dintre pacienții care ajung la terapie intensivă par să dezvolte simptome de tulburare de stres post-traumatic (PTSD) după. Thomas Dixon este profesor de istorie a emoțiilor la Universitatea Queen Mary din Londra. Acesta spune că cel mai probabil după pandemie va urma o recesiune – un eveniment care va exacerba inegalitățile dintre oameni, sărăcia, accesul la oportunități și multe altele.

Aceste evoluții au o componentă emoțională extrem de puternică. Repercusiunile vor rămâne și se vor simți mult după ce criza sanitară va lua sfârșit.

Pentru alte analize True Story Project despre pandemie puteți accesa: Măsuri restrictive sau un nou bun simț pandemic? și Economia la sfârșit de 2020 – Optimism controlat de vaccinare.

 

Sursă foto: The Guardian

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și