Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici! Verifica Menajeria de Fake News Apasa Aici!
close_icon
#Analize / Mădălina Voinea

A renăscut Grecia din propria cenușă?

Grecia este o lecție amară a consecințelor neglijenței fiscale pentru cetățenii săi. Nu există sac fără fund și nici posibilitatea de a ascunde datoriile sub preș la nesfârșit. Astăzi, la 14 ani de la startul colapsului grecesc, apar primele semne de revenire. Grecia intenționează să ramburseze împrumuturi de peste 7 miliarde de euro de la Fondul Monetar Internațional și de la partenerii din zona euro în următoarele două luni ale lui 2022.

Trezoreria va rambursa 1,8 miliarde de euro înainte de termen către FMI, ultimul lot dintr-un total de 28 de miliarde de euro oferit de creditor în două planuri de salvare între 2010 și 2014. În plus, va rambursa aproximativ 5,3 miliarde de euro în împrumuturi de la partenerii Greciei din zona euro care expiră în 2022 și 2023,  până la sfârșitul primului trimestru.

Din toate punctele de vedere, Grecia este o țară dezvoltată, cu premise economice de top, membră a zonei euro și a UE. Cu toate acestea, 1 din 3 greci este în risc de sărăcie, iar rata suicidului a crescut cu 35% de la începutul crizei din 2008.

Astăzi, România are un trend periculos de împrumuturi populiste, chiar și înainte de pandemie. Proasta guvernare a creat premisele unei instabilități economice greu controlabile prin intermediul unor instituții publice care trag chiulul de la reglementări urgente. Lecția Greciei, trebuie discutată și în România, nu ca pe un viitor apocaliptic, ci ca pe o lecție despre amânarea reformei până când este prea târziu, cel puțin pentru generația actuală.

Să ne amintim ce s-a întâmplat în Grecia

Cu mult înainte să apară teoriile conspirației conform cărora zona euro este cea care a distrus economia Greciei, guvernul elen urma în 1980 politici fiscale și monetare expansioniste. Acestea nu au întărit economia așa cum speraseră analiștii, au dus la rate ale inflației în continuă creștere, deficite fiscale și comerciale mari. Pe scurt, multă datorie, prețuri mari și o creștere economică sabotată.

Pentru a nu pierde oportunitatea de a intra în zona euro, Grecia a decis să aibă propria interpretare a condițiilor de Maastricht. Mai exact, tratatul limitează deficitele guvernamentale la 3% din PIB și datoria publică la 60%. În 2004, guvernul elen a recunoscut deschis că cifrele sale bugetare au fost false pentru a adera la moneda unică. Ce a urmat după această gafă, știm deja.

comisia europeana

Sursă foto: Reuters

 

La bază, problemele fiscale ale Greciei au provenit dintr-o lipsă de venituri. O mare parte din această lipsă  a fost rezultatul evaziunii fiscale generalizate, problema cunoscută și ignorată și în România.  În general,IMM-urile și liberii profesioniști, mai bogați, au avut tendința de a raporta mai puține venituri, în timp ce raportau mai multe plăți.

Aderarea la zona euro a adus o tentație păcătoasă și letală pentru practicile elene. Aderarea a ajutat guvernul grec să se împrumute ieftin și să-și finanțeze activitatea, în ciuda veniturilor mai scăzute în realitate. În comparație cu Germania, Grecia a avut o rată a productivității mult mai scăzută, făcând bunurile și serviciile grecești mult mai puțin competitive, dar a putut masca acest aspect până la criza din 2008.

Puși față în față cu realitate în timpul crizei financiare globale, recesiunea a slăbit veniturile fiscale deja slabe ale Greciei, ceea ce a făcut ca deficitul să se înrăutățească. În 2010, agențiile de rating financiar din SUA au dat nota „junk” obligațiunilor din Grecia, situație pe care Turcia o întâmpină în momentul de față, desigur cu un context diferit.

Pe măsură ce banii au început să dispară, Grecia s-a confruntat cu o criză de lichiditate, forțând guvernul să caute fonduri de salvare. Condițiile pentru aceste fonduri n-au fost însă ușoare, mai ales în contextul dezvăluirilor pe care Grecia a fost forțată să le facă.

KGED

Sursă foto: KGED

 

Momentul critic a fost atins în 2015, când Grecia nu și-a plătit o “rată” către FMI în valoare de 1,6 miliarde de euro. A fost pentru prima dată în istorie când o națiune dezvoltată a ratat o astfel de plată. A urmat o perioadă de tensiuni sociale masive, până când guvernul a realizat că nu are altă opțiune decât reforma, iar populația Greciei a intrat iar pe ștatul de plată.

Din 2009, Grecia a trecut printr-o criză socio-economică de lungă durată care a avut consecințe substanțiale asupra sănătății fizice și mintale a populației. Șomajul, dificultățile financiare și pierderea veniturilor constituie caracteristicile peisajului socio-economic. În consecință, a fost documentată o scădere substanțială a sănătății și a sănătății mintale.

În special, ratele șomajului au crescut de la 7,8% în 2008 la 24,9% în 2015 și 23,1% în decembrie 2016.Concomitent, proporția populației expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială a crescut de la 28,1% în 2008 la 36% în 2014 și 35,7% în 2015.

Ce măsuri au fost luate – Drumul spre revenire până în 2060?

Grecia rămâne cea mai îndatorată națiune din zona euro, datoria publică fiind văzută la aproape 190% din produsul intern brut în acest an. Această sumă colosală va ajuta Atena să reducă datoria cu 1% și să economisească aproximativ 50 de milioane de euro din dobânzi.

Grecia și-a prezentat în noiembrie 2021 bugetul final pentru 2022, proiectând că economia se va extinde cu 4,5% anul viitor, după o revenire puternică datorită veniturilor imense din turism și a stimulentelor fiscale venite odată cu pandemia.

Contextul acestei reveniri vine însă în urma a 14 ani de măsuri dure fiscale, cu sacrificii umane greu de suportat și tensiuni sociale crâncene. Atena a avut nevoie de trei planuri de salvare internaționale de la Uniunea Europeană și FMI între 2010 și 2015, în valoare totală de peste 260 de miliarde de euro. De când a părăsit planurile de salvare de tip bailout în 2018, s-a bazat exclusiv pe piețe pentru nevoile sale de finanțare.

Grecia a rambursat FMI-ului aproximativ 6 miliarde de euro înainte de termen în 2019 și 2021 și are 1,8 miliarde de euro în împrumuturi datorate până în 2024. Vestea bună?

Grecia se așteaptă să iasă din condițiile de supraveghere care permit Comisiei Europene să verifice îndeaproape respectarea angajamentelor sale în vara lui 2022. FMI ar putea continua să ofere sfaturi și consiliere, dar cu mult mai mare flexibilitate pentru politici sociale.

Realitatea datoriilor este încă aici. Grecia are plăți programate până în 2060. În schimbul împrumuturilor, UE a cerut Greciei să adopte măsuri de austeritate, măsuri menite să consolideze guvernul grec și structurile financiare. Au făcut asta, dar au înfundat și Grecia într-o recesiune care nu s-a încheiat până în 2017.

Cei mai mari creditori au fost Germania și bancherii săi. Ei au susținut măsurile de austeritate. Ei credeau că măsurile vor îmbunătăți avantajul comparativ al Greciei pe piața globală și vor moderniza modul de raportare al statisticilor financiare.

Cel mai important, măsurile au impus Greciei să își reformeze sistemul de pensii. Plățile de pensii absorbiseră 17,5% din PIB, mai mult decât în ​​orice altă țară din UE. Pensiile publice au fost subfinanțate cu 9%, comparativ cu 3% pentru alte țări. Măsurile de austeritate au impus Greciei să reducă pensiile cu 1% din PIB. De asemenea, a impus o contribuție mai mare la pensie din partea angajaților și o pensie anticipată limitată.

Opiniile despre succesul acestor măsuri sunt amestecate. În 2017, Grecia a avut un excedent bugetar de 0,8%. Economia sa a crescut cu 1,4%, dar șomajul era încă de 22%.O treime din populație trăia sub pragul sărăciei. Raportul datoriei la PIB în 2017 a fost de 182%. Deși rezultatele încep să se vadă, un motiv clar pentru care UE a renunțat la măsurile de austeritate drept o soluție în situații de criză este exemplul Greciei.

Sacrificarea populației vine cu niște costuri politice și umanitare pe termen lung, de la polarizarea populației, la creșterea sărăciei și a suicidului, care sabotează la rândul lor progresul unei națiuni. Fără doar și poate disciplina fiscală este indispensabilă Greciei și urgentă pentru țări precum România.

Cu toate acestea, răspunsul pentru greșelile sistemice ale guvernanților nu pot să fie distrugerea standardului de viață al oamenilor. Grecia ne învață îndeaproape costurile acestor decizii.

Vă invităm să citiți și analizele Soarta PNRR: Bani din occident, implementare balcanică? și Lira turcească s-a prăbușit – Declin de 40% față de 2020.

 

Sursă foto: Getty Images

#Ultimele buletine de știri

#Te-ar mai putea interesa și