Mălina Mîndruțescu

Ieri a început școala la noi în țară, iar discuțiile cu privire la cum va avea loc acest an școlar au trecut prin toate versiunile posibile până acum. E complicat să ne adaptam unui nou normal cu care nu suntem obișnuiți într-un interval de doar câteva luni. Nevoia să învățam, să muncim, să petrecem timp liber și să trăim în aceste condiții fără precedent pun la încercare un întreg sistem social care a fost creat și centrat pe interacțiune, comunicare și prezență fizică. Iar sistemele de învățământ de pretutindeni sunt exemplul perfect, amplificând aceste nevoi probabil mai mult ca în alte domenii. 

În luna martie, când pandemia a luat cu asalt întreaga lume, majoritatea școlilor s-au închis, afectând mai bine de 1.5 miliarde de oameni: de la preșcolari, elevi, educatori și învățători la studenți sau profesori. Din martie, majoritatea școlilor au trecut în mediul online, acestea încercând să salveze ce mai rămăsese din anul școlar. În timp ce unele țări au deschis treptat școlile, majoritatea cu rezultate mixte, altele plănuiesc să nu reia orele în persoană decât în 2021. Însă, inegalitățile sociale, lipsa de acces la tehnologie și îngrijorările privind diferențele în reușită ale copiilor în funcție de situația lor financiară, dar și de acasă, îi pune pe guvernanți într-o poziție imposibilă. Să deschidă porțile școlilor, riscând noi focare ale virusului și dascăli bolnavi sau să continue online, conștienți însă de riscul că mulți copii nu vor avansa, vor fi izolați social, unii aflându-se oricum într-un mediu toxic acasă.

Sursă foto: Al Jazeera

Întrebarea pentru școli este cum vor proceda dacă un elev sau un profesor se infectează cu virusul. Deși în multe țări unde școlile s-au deschis, au fost numere relativ mici de cazuri confirmate, acestea fiind controlate și prin metoda de „contact tracing” (depistarea celor confirmați și refacerea unui traseu al celor cu care aceștia au intrat în contact). În Germania, unde numărul infecțiilor este relativ jos, copiii sunt distanțați, dar nu sunt nevoiți sa poarte măști în timpul orelor. 

Este neclar însă dacă țări care suferă de multiple focare și de transmisie comunitară vor reuși să redeschidă școlile în condiții de siguranță. Cea mai mare greșeală este să fim încrezători că avem situația sub control, să deschidem școlile și apoi să realizam ca nu suntem pregătiți și nu avem strategii de a combate virusul. În Israel, școlile s-au redeschis în mai, însă guvernul nu a impus distanțarea socială, sălile de clasă având în jur de 40 de copii. Nu a durat mult până au început focarele: mai bine de 2000 au fost confirmați, iar cel puțin un profesor a murit. Dacă nu conștientizăm riscurile și nu ne pregătim corespunzător, după ce vor apărea cazurile, administratorii școlilor se vor speria, luând decizii sporadic și acționând într-un mod haotic și dezorganizat, ceea ce doar va dăuna situației. Părinții nu vor mai avea încredere să-și lase copiii la școală, iar profesorii vor protesta că școala nu mai reprezintă un mediu sigur pentru ca aceștia să activeze. A avea un plan de acțiune înainte de a deschide școlile este absolut esențial.

Sursă foto: Business Insider

De asemenea, redeschiderea școlilor în aceste condiții este și scumpă. Experții au sugerat că școlile trebuie să garanteze elevilor și cadrelor didactice că aceștia vor avea echipamente de protecție: măști, viziere, plexiglasuri, produse de curățenie și alte materiale care ajută activitățile școlare să aibă loc în siguranță. Dacă elevii vor fi puși în două ture ca să înjumătățească clasele, profesorii vor trebui să stea dublu la școală, ceea ce înseamnă că vor trebui plătiți pentru aceste ore suplimentare. Infrastructura școlilor trebuie de asemenea să fie adusă la standardele necesare acestui context: sisteme de ventilație, stații de dezinfectare și de spălare a mâinilor, aparate de luat temperatura. Aceste schimbări nu sunt ieftine și nu sunt puține. Modelul hibrid de a face orele parțial în persoană și parțial online va necesita ca fiecare copil sa aibă o tabletă pe care acesta poate ține orele. Pe lângă eforturile herculeane de a pune toate aceste produse la dispoziție, trebuie avute în vedere eforturile, munca și stresul profesorilor care sunt nevoiți să implementeze două moduri de învățare – unul pentru la clasă și unul pentru școala online. 

Purtarea măștilor, luatul temperaturii, distanțarea socială, scăderea capacitații în sălile de clasă, orele ținute afară și testări de rutină pentru depistarea virusului. Toate aceste măsuri nu sunt ușoare, nu ne stau în fire, sunt scumpe, incomode și greu de implementat la nivel de masă. Însă, sunt necesare pentru ca unul din pilonii cei mai importanți ai societății să continue, chiar și în situații speciale.

Sursă foto: Edexlive

Pentru țările care au decis să continue cu școala online până când situația pandemiei se mai calmează, încercările sunt tot la fel de mari. În India de exemplu, multe provincii s-au bazat pe portaluri de învățare online dezvoltate de către guvern. Simpla implementare a unui model online într-o țară în care în 2018, doar 11% din gospodării aveau un computer, iar doar 24% aveau acces la internet, este în sine o viziune greu de implementat. În Filipine, guvernul a declarat că școala în persoană nu se va relua, până când nu va exista un vaccin pe piață. Luând o decizie dramatică, Kenya a declarat că școlile vor rămâne închise până la sfârșitul anului, iar elevii vor fi nevoiți să repete anul.

Însă, deși școala online reprezintă o alternativă sigură pentru combaterea infectărilor din școli, efectele pe termen lung ale copiilor într-un mediu exclusiv online pot fi copleșitoare. Pe lângă pierderea exercițiului de învățare, izolarea socială poate afecta sănătatea mentală a copiilor. Academia Americană de Pediatrie a recomandat guvernanților să se asigure că elevii vor fi prezenți la scoală.

Sursă foto: DW

Deși vrem să credem că școala oferă oportunități egale fiecărui copil, situația individuală de acasă reprezintă un pericol pentru viitorul multora: copiii din zona rurală, din medii defavorizate și din familii cu posibilități modeste, nu au baza de susținere financiară, parentală și emoțională pe care cei mai norocoși dintre copii o au. Studiile au demonstrat că elevii din păturile sociale inferioare au rezultate mai slabe în mediul online decât cei care provin din medii mai favorizate.

Spațiul școlar este fundamental nu numai pentru instruirea academică, învățarea și responsabilizarea copiilor, dar și pentru nutriția, aptitudinile sociale, emoționale, sănătatea mentală și fizică a acestora. O abordare online pe termen lung va lărgi discrepanțele socio-economice dintre copii (de la nivelul de implicare al părinților, la accesul la internet și nivelul de învățare în afara școlii, la stabilitatea unui cămin sau interacțiunile sociale), iar repercusiunile excluziunii sociale și interacțiunilor online vor lăsa sechele care cu greu vor putea fi ameliorate în timp.

Sursă foto: The Times of Israel

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here