Astăzi se împlinesc 19 ani de la fatidica zi de 11 septembrie 2001, care a rămas în istorie ca 9/11. O zi care s-a soldat cu 2.977 de decese și peste 25.000 de răniți, în timp ce pierderile materiale au depășit 10 miliarde de dolari. 9/11 este considerat a fi cel mai mortal atac terorist din istoria omenirii, și cu siguranță cel mai grav incident de securitate din istoria SUA. Cu ce am rămas din acea zi? Ce s-a schimbat în cei 19 ani care au urmat?

“Un eveniment care a influențat toată istoria după 2001 și o va face în continuare”.
O ilustrație TrueStoryProject.

Daniel Andronache

Consultant în Psihologie Socială

9/11 a stârnit multe emoții la nivel individual și social pe orice meridian populat cu cetățeni cu acces la informație. A schimbat mai mult sau mai puțin vizibil modul de viață al tuturor. A fost, într-un fel, și un succes de etapă pentru organizatorii săi, societățile renunțând ușor la libertăți în schimbul securității, transformând astfel lumea liberă.

9/11 a contribuit perfect la motivarea unui război ce a destabilizat mult mai grav echilibrul Orientului Mijlociu pe o perioadă încă nedeterminată, iar societatea americană a girat fără împotrivire acest demers.

Pe de altă parte, 9/11  a evidențiat lacune funcționale la nivelul securității statale atât în SUA, cât și la nivel global. Succesiunea atentatelor ulterioare din lume a impus globalizarea securității, însă ea nu a ajuns la nivelul în care să integreze fluid toate palierele ei, nici măcar în cadrul alianțelor strategice.

9/11 a creat industrii noi, locuri de muncă, dar și un culoar liber unui control guvernamental accentuat și mai ales a disponibilității sociale pentru acest control. 9/11 este unul din vectorii ce au accentuat problemele de integrare a emigranților, au contribuit la înflorirea trumpismului și a radicalizării atât americane, cât și europene.

9/11 din unele perspective este un precursor al COVID-19… Vom învăța mai mult acum din ce am fi putut învăța atunci?

Alina Inayeh

Director German Marshall Fund, Biroul București

La 19 ani distanță două evenimente au schimbat lumea în mod radical: atentatul de la 11 septembrie 2001 din SUA și actuala pandemie COVID-19. 9/11 a schimbat poziția față de terorism și a scos la iveală o SUA agresivă, hegemonică și sub teroare. Sub semnul 9/11, SUA și-a consolidat poziția în Orientul Mijlociu, relația trans-atlantică s-a întărit în lupta cu inamicul comun, și relația cu China și Rusia a urmat un trend pozitiv. 19 ani mai târziu, pandemia scoate la iveală o SUA total diferită – retrasă, izolată, neinteresată de relația cu partenerii europeni, cu o relație tensionată cu China și neclară cu Rusia. Și, din nou, o SUA sub teroare – nu armată, ci economică și sanitară.

9/11 și mai ales reverberațiile sale au schimbat nu doar SUA, ci toate relațiile internaționale și geopolitice. Mai important, au scos la suprafață atitudini societale latente sau bine controlate, ducând la intensificarea xenofobiei, a rasismului și a extremismului. 19 ani mai târziu procesul de polarizare ca urmare a atitudinilor extremiste este generalizat și din ce în ce mai profund, în general la cote neîntâlnite în lumea de după Al Doilea Război Mondial. Pandemia COVID-19 și efectele ei catalizează în continuare în mod îngrijorător atitudinile extremiste și rifturile societale. În pofida tuturor evoluțiilor geopolitice și economice și a schimbărilor, 19 ani mai târziu ne aflăm, deci, exact în aceeași poziție: sub teroarea extremismului.

Sursă foto: ABC News

Mălina Mîndruțescu

Masterandă în terorism și violență politică la
University of St. Andrews

Mi-am terminat recent teza de master, al cărei subiect s-a centrat pe 9/11. Răsfoind prin sute de articole din acea perioadă, m-a frapat pe de o parte cât de mult s-a schimbat America de atunci și totuși cât de asemănătoare a rămas din multe puncte de vedere. Hegemonia, imperialismul și excepționalismul care au creionat felul în care se raportează America la nivel global dar și față de ea însăși, au rămas niște repere constante de la Al Doilea Război Mondial încoace.

Retrospectiv, acțiunile care au urmat după atacurile teroriste – Războiul Global împotriva terorismului și două războaie care au destabilizat regiunea –  sunt unanim percepute ca fiind un eșec strategic, de viziune, dar și de așteptări față de abilitatea Statelor Unite de a reclădi un regim, speranțe care au fost mult supraapreciate.

De atunci, America a avut parte de niște lideri diferiți la cârma țării, care au împins țara în diverse direcții, însă poziția de lider global s-a menținut, chiar dacă actualul președinte o face să pară ca și cum a fost diminuată în mod ireversibil.

Însă, printre multele ziare, cărți și articole, am constatat că America își pierde din deschiderea, speranța și dinamismul care o caracterizează. Într-un val de tensiuni socio-politice, recesiuni, o pandemie și multe momente de răscruce, cei 19 ani au lăsat o urmă de deznădejde. Țara este mai polarizată ca niciodată, cetățenii protestează neputincioși, iar președintele țării incită la ură, minte și descurajează dialogul.

Sunt pasionată de istoria și politica americană încă din liceu, iar mai toate studiile mele au fost centrate în jurul acestei țări care mă fascinează, mă incită, dar mă și dezamăgește. Pentru mulți, America înseamnă povestea de succes: că suntem născuți acolo, că emigrăm sau că o vizităm, cu toții o privim drept un stat ideal. Însă, statul ideal este o ficțiune. Poveștile ideale ni le facem fiecare în parte prin acțiuni, vorbe și valorile pe care le împărtășim. America nu înseamnă Trump, Bush sau Obama, la fel cum nici o țară nu este reprezentată de un singur personaj, ci de un întreg popor care se zbate sa devină mai bun ca cel de dinainte.

Alexandra Petre

Program Manager True Story Project

Îmi aduc aminte și acum momentul în care am deschis televizorul și pe toate canalele rula o înregistrare cu turnurile fumegând, apoi prăbușindu-se la pământ în câteva secunde. Am simțit atunci, privind ca toată lumea la un eveniment tragic cum se desfășura în direct pe ecran, că am ajuns la un punct de cotitură în istoria recentă. Nu doar din punct de vedere geopolitic, strategic, de securitate. Ci și din punct de vedere mass-media, a felului în care circulă informația și cum este absorbită de către consumatori.

Din acel moment, numeroase trusturi de presă, atât din SUA cât și din alte țări unde libertatea presei este respectată, au simțit nevoia să lupte în acest război împotriva ”lumii libere”, așa cum a fost definit terorismul desfășurat de Al-Qaeda, contribuind la o mai bună informare a cetățenilor. Desigur, inițiativa este de lăudat, însă drumul spre iad este pavat cu intenții bune. S-a creat un declic în jurnalismul profesional, prin care a început să fie acceptabil să fii subiectiv atâta timp cât ești în ”tabăra cea bună”. Sau cel puțin așa s-a creat impresia. Un exemplu grăitor? Fox News, care după 9/11 a început să devină din ce în ce mai partizan, ajungând astăzi să fie direct un trust de propagandă.

Dacă acest lucru nu vi se pare neobișnuit, este pentru că în prezentul nostru pandemic se întâmplă o re-editare a aceluiași fenomen, în care mass-media își schimbă regulile pentru a rămâne relevantă. Astfel, chiar și printre cele mai serioase dintre publicații ne oferă conținut de tip post-truth, în care se amestecă teorii ale conspirației cu idei după ureche și știri reale. Concluzia? Deviza ”let them eat cake” pare a fi noua paradigmă a jurnalismului, din păcate.

Sură foto: REUTERS/Peter Morgan PM/HB

Radu Tudor

Analist militar și jurnalist

9/11 rămâne în istorie că unul din cele mai negre evenimente din istoria umanității. Este deja marcat în cronologie alături de momentele dramatice ale războaielor moderne. 

Lecția învățată este cea a eșecului dramatic din perspectiva prevenției, a combaterii amenințării. 

În anii ‘ 90, au existat nenumărate semnale că fundamentaliștii islamici pregătesc un atac masiv pe teritoriul SUA, cel mai puternic stat NATO. Atentatul din 1993 pus la cale de Șeicul Orb (Omar Abdel-Rahman) chiar la World Trade Center trebuia să dea alarmă. Nu s-a întâmplat. Au urmat atentate devastatoare în Africa asupra unor ambasade americane. Alt teritoriu american atacat. Tendința era clară. 

Administrații americane succesive au eșuat, împreună cu serviciile de informații, să prevină victoria morții asupra vieții. Să împiedice atacul devastator asupra lumii civilizate, cu toate valorile ei. 

Țopăiala fundamentaliștilor când au văzut turnurile World Trade Center dărâmate, Pentagonul lovit și mii de morți este expresia eșecului dramatic numit 9/11. Am învățat destul din lecția aceea? 

Vom putea preveni pe viitor astfel de atentate cu rezonanță istorică și impact asupra unei generații? S-a puturoșit lumea occidentală într-un dolce far niente, lăsând garda prea jos în apărarea valorilor lumii democratice? 

După 9/11, pare că și pandemia COVID-19 ne-a luat prin surprindere. Ambele au fost definite ca războaie. Iar când nu reușești să eviți surprinderea, în război înseamnă că ești pe cale să pierzi. De 20 de ani vorbim despre a fi pro-activ și nu reactiv. Pare că totul a rămas un concept frumos, pe hârtie.

Cine trage semnalul de alarmă al redeșteptării occidentale? 

Alexandru Văleanu

Analist pe societate și capital uman

Tragedia ce a avut loc cu 19 ani în urmă a influențat aproape toate fațetele aparatului american de stat, afectând, indubitabil, și populația.

Pe plan intern, atacurile teroriste au declanșat o campanie de securizare, în detrimentul drepturilor și libertăților individuale. Concret, agențiile de securitate precum NSA (National Security Agency) s-au bucurat de bugete vast superioare celor pre-9/11 pentru a se asigura că un astfel de eveniment nu va mai avea loc pe teritoriul Statelor Unite. În acest sens, era post-9/11 poate fi asociată cu o nouă dilema a securității. Ce ar trebui să favorizeze departamentele de stat: securitatea sau libertatea cetățenilor? Există argumente destule pentru ambele poziții, iar un compromis este destul de greu de atins întrucât sporirea securității naționale înseamnă  reducerea libertăților individuale și vice-versa.

Cu toate acestea, putem observa cum atât administrațiile democrate, cât și cele republicane au înclinat spre securitate în defavoarea intimității indivizilor. Așadar, este firesc ca într-un stat liberal, instituțiile de securitate să poată asculta conversațiile cetățenilor fără a avea un mandat în această privința? Deși poate nu este întru-totul democratic ca instituțiile statului să ia asemenea măsuri, este în egală măsură rolul guvernului de a-și proteja cetățenii, asigurând dreptul la siguranță. Dezbaterea continuă.

Mădălina Voinea

Consultant economie & business

În 2012 când am început dezbaterile academice principalul topic era războiul împotriva terorii și acțiunile SUA.  Intervențiile din Irak și Afghanistan, consecință directă a 9/11,au devenit temele cele mai aprige de discuție.

Modul în care o superputere reprezentantă a democrației vestice și-a forțat direcțiile și valorile asupra statelor din Orientul Mijlociu s-a dovedit problematic. Distrugerea instituțiilor guvernamentale din aceste țări și războiul au provocat un nou val de extremism, sărăcie și implicit noi probleme de rezolvat.

Ce lecție am învățat? Intervenționismul va avea întotdeauna repercusiuni negative, dar inacțiunea nu este o soluție. Atentatele teroriste din ultimii ani din UE ne-au demonstrat că acțiunile post 9/11 necesită un plan colectiv. Tratarea terorismului prin război nu poate decât să alimenteze haosul și ura pe care îndoctrinarea Al-Qaeda și ISIS o promovează.

Sursă foto: History.com

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here